CAPITOLUL 14

-          Ce-a fost asta? – se uita la mine cu acelasi cocktail de furie si dorinta,era inca pe podea nu mai ca acum nu mai era in genchi,ci asezata pe acel fundulet apetisant. – nu stii de bunele manere? Cine te crezi?

-          Tu esti cea care vorbeste de bunele maniere? Nu s-ar fi intamplat nimic daca tu erai intr-o pozitie mai decenta cand intram,si apoi nu am vazut sa fii impotriva atat timp cat credeai ca sunt un oarecare Andy.

-          Andy nu e in stare de asa porcarii si daca am sa-l chem nu sa-ti para bine deloc. – s-a ridicat de jos si a luat telefonul de pe masa mea. – Andy poti sa te ridici pana sus,da in biroul domnului Bass. – abia atunci am inteles cine era aceasta tanara femeie,si nu stia dupa toate cine sunt eu, hmm…amuzanta situatie. S-a sprijinit cu acelasi fund dragut de masa mea incrucisandusi bratele la piept,cu capul ridicat sus,crezand ca v-a iesi invingatoare din situatia asta,ne-am pus sa-l asteptam pe Andy,si dupa cate imi dau seama Andy este chiar Andrew Morison seful de securitate al companiei mele,care l-am angajat chiar eu cu cinci ani in urma. Dupa cateva monente de asteptare si-a facut aparitia si “Andy” adica seful securitatii.

-          Andy insfarsit! – cu aceste cuvinte femeia s-a aruncat in bratele lui Andrew,uitanduse la mine si tinanduse din rasputeri sa nu-mi arate limba,ma simteam ca la gradinita,cand i-am stricat fetei de care imi place castelul de nisip,si acum a venit taticul sa o apere,amuzant.

-          Andrew. – am spus eu scurt in loc de salut.

-          Domnule Bass. – mi-a raspuns el la el de scurt. Atunci zambetul de pe fata fetei a disparut.

-          D…ddomnule Bass? – pe urma sentimental de frica,care era asfisat un moment in urma pe fata s-a transformat in furie. – Dar cum va permiteti sa va comportati asa cu angazatii?! – a spus ea,aproape batand cu piciorul in podea.

-          Cu care angajati?

-          Imi cer scuze domnule Bass ca va intrerup,nu stiu ce s-a intamplat intre voi doi,doar pot sa va spun ca Anna e asistenta dumneavoastra. – Andrew a limpezit lucrurile,dracie,niciodata nu mi-a abuzat angajatele,ce-I cu mine? Cred ca e din cauza lipsei de relaxare,mai concret lipsei sexului,trebuie sa intreprind ceva pana nu am facut ceva mai grav. Trebuia sa fac ceva cu aceasta tensiune sexuala,acumulata de ceva timp in corpul meu,iar mai inati de toate trebuia sa-I arat aceste-I fete cinei seful aici,m-am indreptat spre iesire,inainte sa pasesc in hol,m-am intors.

-          Domnisoara…?

-          Rhoudes.

-          Domnisoara Rhouds,ar fi bine s-a aranjati toate actele la loc,ca maine la prima ora a diminetii sa nu gasesc acest haos,cand terminati cu actele,va rog sa ma anuntati. Si inca ceva eu beau esspreso cu doua cubulete de zahar si lapte ar fi bine sa retineti acest lucu.

Am iesit pusca din cladirea oficiului,azi a fost ultima picatura,trebuie deja sa constientizez ca pe femeia care am cunoscut-o cu doi ani in urma n-am so mai vad vrio data,trebuie sa pun punc acesti asteptari. Daca intradevar simtea ceva pentru mine,putea sa incerce sa ma caute,adresanduse la Madlen,ea stia ca si eu vreau sa gasesc acea tanara asa ca nu cred ca s-ar fi impotrivit sa-I dea ceva informatii despre mine. Gata cu asteptarea trebuie sa actionez,sa-mi vad de viata mea,nu sa astept ca un adolescent. Nu mai sunt la acea varsta cand pot fi visator mereu ca capul in nori,acum trebuie sa am ce-mi apartine.

La sase seara cum si era planificat,am am intrat in holul incapator al lui Margaret,sa spun ca eram uimit de cata lume se afla aici,nu pot,intodeauna stiam cat de grandios petrecea bunica mea,cele mai renumite ptreceri care le stia New Yorcul pana acum au fost gazduite de ea. Insa in aduncul sufletului speram ca astazi vom petrece o seara in sanul familiei. Dar se pare ca Margaret punea in capul mesei New Yorcul,sau mai bine zis elita lui. Asta era Margaret si cat n-ai incerca ea va ramane neschimbata.

-          Kristian,scumpul meu! Ma bucur ca ai venit. – Margaret m-a imbratisat si m-a pupat in ambii obraji.

-          Margaret,credeam ca ne-am inteles ca va fi o cina linistita in sanul familiei. – am spus eu vizibil indispus.

-          Dar scumpule aici sunt doar cei mai apropiati prieteni ai familiei noastre.

-          Naivul de mine care credeam,ca priietenii apropiati nu pot fi mai mult de cinci,iar la tine este jumatate de Manhattan. Mama inca nu s-a restabilit complet,ea are nevoie de liniste.

-          Kristian,trebuie sa ne salvam reputatia,in acesti doi ani toti ma intrebau ce s-a intamplat,iar o doar zambeam si strangeam din umeri. Si in plus uite cat de bine se simte Amanda intre prietenele sale,nu ai nici un drept sa o lipsesti de asta.

“Prietene” aceste prietene atit si asteapta ca maine sa ne spele costitele la prima ora a diminetii in unul din vestitele restauranturi ale Manhattanului,inca ma mir cum de lipseste presa. Dar sunt sigur ca maine dimineata v-a fi pomenita acesta petrecere in unul din ziarele New Yorcului. M-am apropiat de mama,ca sa vad cum se simte.

-          Hey! – incercam sa par vessel.

-          Buna scumpule,ai venit la tanc,in jumatate de ora va fi servita cina. – mi-a zambit obosita.

-          Te simti bine? Stii ca putem pleca in orce moment.

-          Sunt bine,doar ca m-am dezvatat sa am atita lume in jurul meu.

-          Unde e Sindey?

-          Azi are o petrecere in pijamale la Patricia,va fi maine la 12 acasa.

Am vrut s-o mai intreb ceva pe mama,dar am fost interrupt de femeia de care am fugit azi dimineata.

-          Kristian,imi pare asa de bine sa te vad.

-          Natalia. – am imitat un zambet calduros. Este oare vriun loc unde as putea sa nu dau cu ochii de ea? Trebuie sa ma relaxez,sau am sa exploadez.

-          Ne-ai parasit asa de repede in timpul dejunului. – si-a tuguiat buzele ca o fetita mica,facand-o pe suparata.

-          Am avut de rezolvat o chestier legata de companie. – o chestie bruneta cu ochi caprui,oh si fundul Acela,as da orce sa o vad dezbracata pe masa din biroul meu. De la acest gand m-am facut tare ca piatra.

-          Kristian,mai esti aici?

-          Umm,scuze,am lipsit mult timp din oras,iar acum ma gandesc in continuu cum sa intru in ritm si sa aduc toate lucrurile la locurle lor.

In urmatoarea jumatate de ora,am golit sase pahare wiskey,eram ametit,cu erectie in pantaloni si incercam sa ma ascund de cosmarul vietii mele,pe nume Natalia Masen. Am intrat in baie ca sa ma usurez ce nu era de loc usor cand esti excitat la maxim ca un adolescent de 14 ani care a vazut prima data o femeie goala,cand am simtit cum imi vibreaza telefonul in buzunar. Numarul imi era necunoscut,dar am raspuns fara ezitare.

-          Bass.

-          Domnule Bass,sunt eu Anna,a..adica Domnisoara Rhodes. – in acest moment am inteles ca asta e ultima picatura,acesta femeie ma scoate din minti doar cu glasul ei,fara a da vriun semn seducator.

-          S-a intamplat ceva la birou? – am intrebat eu coborandu-mi maina spre membrul meu excitat. Incepand sa ma mangai incet.

-          Nu Domnule,doar am vrut sa va anunt,ca am terminat sa aranjez hartiile in dosare. – o nu,nu,nu,aceasta discutie nu se putea termina asa de curand,trebuie sa gasesc o scuza,ca sa o fac sa intretina discutia aceasta.

-          Le-ati aranjat in ordine alfabetica?

-          Nu domnule,le-am aranjat dupa importanta. – a facut totul perfect,asa si trebuia sa le aranjeze,si stiu ca maine v-a trebui sa le aranjeze di nou,dar nu vedeam alta iesire din situatie. Iar maina mea dreapta se misca tot mai repede.

-          Trebuia sa le aranjati in ordine alfabetica.

-          Dar Domnule,Monica a…

-          Cine iti este sef,eu sau Monica?

-          Dumneavoatra Domnule. – cu confirmarea aceasta am simtit ca sunt stapanul ei,am inchis ochii odata cu telefonul,si mi-am accelerat miscarile la maxim. Cand am simtit ca capul penisului meu este inghiti de ceva cald. Cand am deschis ochii am vazuto pe Natalia in genunchi inghitind tot mai adanc membrul meu. Tot ce a urmat mai departe imi amintesc ca printr-un sloi gros de ceata.

m-am trezit din cauza ca cineva imi mangaia pieptul,nici nu am reusit sa deschid ochii,ca durerea de cap deja s-a facut simtita.

-          Neata,scumpete. – oh,aceasta voce mi-a intetit durerea de cap.

-          Natalia. – am mormait eu,cu glasul ragusit. – ce cauti aici?

-          Pai unde sau fiu daca nu in casa mea? – mi spus ea facand-o pe fetita inocenta.

-          Atunci cum am ajuns eu aici? – Dumnezeule indurate,nu ai putut sa ma lesi in voia sortie pe mainele acestei femei noaptea trecuta.

-          Ce ora este? Ma doare ingrozitor capul.

-          Uite aici este Adevil. – mi-am mutat privirea spre noptiera,unde se aflau doua pastille mici pe care scria Adevil,macar sunt sigur ca nu vrea sa ma otraveasca,alaturi de ele era un pahar cu apa. – am sunat la biroul tau si am anuntat secretara ca nu poti veni,odihnestete,Carmen ne pregeteste dejunul,va fi gata in cateva momente.

-          Natalia,cine te crezi,daca azi m-am trezit in patul tau asta inca nu inseamna,ca ai dreptul sa suni la mine in birou sis a-mi anulezi intalniri,acum sa ma scuzi,dar am multe treburi.

Mi-am gasit fara dificultate hainele,care erau aranjate cu acuratete pe marginea scaunului,m-am imbracat in fuga si am iesit din casa acestei femei. Am ajuns la birou cu o ora mai tarziu decat ar fi trebuit. Capul mi se desfacea de durere,aveam o mahmureala de zile mari,aveam impresia ca eram o foaie de hartie A4 care a fost botita,parul ciufulit,bine macar ca Carmen s-a ostenit sa-mi faca costumul sa arate decent.

In hol m-a intalnit noua mea asistntaenta. Dumnezeule! De ce ma pedepsesti atit de rau,mi-o bagi cu deasila pe gat pe Natalia,am impresia ca ma paste ca un uliu la orce colt,iar cu aceasta doar ma zadari. Daca dimineata trecuta am vazuto in blugi stand in genunchi in biroul meu,azi era imbracata intr-o fusta negra de tip creion pana la genchi,care era mulata perfect accentuandu-I curbele,bluza era de culoarea marii,incheiata la toti nasturii,iar in picioare avea o pereche de pantofi negri care aveau in spate ca te un mic bantulet,tot acest tablou era incununat de pozitia in care statea aplecata deasupra mesei.

-          Buna… - nu am dovedit sa termin fraza ca a sarit ca arsa,punandu-si maina pe piept.

-          Buna dimineata Domnule Bass. Nu ar trebui sa va petreceti azi ziua acasa? Am fost anuntata ca veti lip…

-          Aici doar eu anunt,cand lipsesc si cand nu,eu dau ordine,si ar fi bine sa nu ascultati alte papusi fara creer.

-          Da Domnule. – fata ei s-a facut rosie,lasandusi ochii in pamant.

-          Imi vreau cafeaua,niste pastille de dureri de cap,si actele care va-ti incumetat sa le imprastiati eri,si mai repede.

-          Da Domnule.

Am intrat repede in birou inchizand usa dupa mine,nu stiu ce s-a intamplat noaptea trecuta,dar de un lucru sunt sigur,daca mai aud odata din gura ei un “Da Domnule” nu cred ca voi fi in stare sa ma abtin,sa n-o intind pe masa mea si sa-I arat ca aici sunt doar eu seful. In urmatoarele cinci minute aveam in fata mea tot ce am cerut,cafeaua,actele,si pastilele. Insa placerea mea nu a durat mult cand am vazut dosarele aranjate in ordine alfabetica,ce suntem la scoala,oare nu stie ca trebuiesc aranjate dupa importanta?

-          Domnisoara Rhodes. Intrati pe un moment in biroul meu

-          Da Domnule. – trebuie sa ma concentrez,sunt barbat,pot sa ma tin in maini.           

-          De ce aceste dosare sunt aranjate in forma alfabetica?

-          Aseara,cand…

-          Nu ma intereseaza explicatiile dumneavostra,vreau doar sa fie tot cum a fost.

-          Da Domnule.

Aceasta a fost ultima picatura,intr-un moment tot continutul mesei mele a zburat pe podea iar minunata mea asistenta a fost aruncata pe ea.

-          Domnule Bass! Cum puteti sa… - am interrupt-o apasandu-mi buzele peste a ei. Aceste buze erau m-ai dulci decat miera albinilor salbatice de la poalele muntilor,mirosul ei era mai mult de cat un drog idiot care te facea sa uiti de tot pe cateva ore,ea iti stergea toata constiinta fara ca sa mai tii ceva minte,aceasta femeie ma hipnotisa la fel cum sarpele isi hipnotizeaza prada inaite de a o ataca.

____________________________________________________________________

Buna dragilor,iata ca am postat si capitolul 14,sper sa va bucurati de el din plin,va multumesc ca inca mai treceti pe aici din cand in cand. Va pupic!

CAPITOLUL 13

Astazi ma intorc la munca dupa doi ani de lipsa. In acesti doi ani multe lucruri s-au intamplat,unele mai bune,altele mai putin. A doua zi dupa incidentul din spital,l-am sunat pe doamnul Bordeaux si am programat-o pe mama pentru umatoarea zi,am cumparat trei bile spre Paris.

Domnul Bordeaux era un barbat de vrio 50 de ani bine facut de statura mijlocie,ne-a primit foarte calduros in biroul sau,Margaret l-a informat ca suntem rudele ei apropiate. Mama a fost internata in spitalul Domnului Bordeaux,unde a inceput sa fie tratata de insasi domnul director. Dupa doua luni de “tratament” mama nu avea nici o inbunatatire,de aceaa am decis sa incheiem tratamentul fara rezultate al domnului doctor,medicamentele care i-au fost prescrise ii faceau mai mult rau decat bine. Am cumparat o vila in Nice pe malul marii si am inscris-o pe mama la un simplu psiholog.

Sindey nicidecum nu se putea acomoda in noua scoala si cu limba franceza,asa ca peste jumatate de an s-a intors inapoi in New York si traia la Margaret acasa. Margaret ne vizita o data in doaua luni. John nu stia unde suntem si incerca din rasputeri sa ne gaseasca. Mama inca nu era gata sa se intalneasca cu el,asa ca le-am interzis Lui Sindey si Margaret sa ii spuna unde suntem. Eliot s-a facut bine. La o saptamaina dupa operatie a iesit din coma. Dupa spuse lui Margaret reactia lui la noutatea ca John e tatal lui a fost la fel ca si a mea si a fost o mare greseala sa-I spuna asta dup ace s-a insanatosit complet,John a mai aninat cativa pumni acum de la celalalt fiu al lui. Eliot incerca s-a discute cu mine prin emailuri dar de data asta eu nu eram gata sa vorbesc,si nu e de aceea ca eram mindru ci din contra pentru ca imi era rusine,nu stiam cum sa ma uit in ochii fratelui meu,fara sa ma simt vinovat. M-am gandit mult la situatia create si din toate estimarile mele tata a Lasat-o pe Olivia insarcinata si s-a insurat cu mama. Nici nu stiu care dintre noi e mai mult victim eu cu mama s-au Eliot cu Olivia.

Dupa jumatate de an petrecu in Nice,sub controlul psihologului mama si-a revenit la normal. Insa nu se grabea sa se intoarca,iar eu nu imi permiteam sa o las singura. Nu stiu daca ne-am intors pentru todeauna sau suntem in vizita,sunt sigura ca nu intorceam daca nu era balul de absolvire a lui Sindey,si cotilionul ei ,unde trebuia sa fie prezentata societatii,manere medievale,”societate” azi iti zambeste iar maine iti scuipa in spate.

Treburile in Bass Industris mergeau minunat,doi ani in urma am facut alegerea corecta lasndul pe Aron in locul meu,nu stiu ce ramania din compania mea daca nu era el.

Azi era prima data cand paseam pragul firmei,si macar ca Aron ma tinea mereu la curet cu toate schimbarile care se intamplau prin email,oricum aveam emotii. Nici nu am dovedit sa-mi las bine bagajele am si zburat spre birou. Eram nerabdator ca un copil in dimineata de Craciun care asteapta sa deschida cadourile de sub bradut. Clipele petrecute in lift se intindeau intr-o vecie. Cand usile s-au deschis in holul era plin de oameni care umblau in diferite directii,aveam impresia ca am nimerit intr-un stup de albine sau intr-un furnicar,iar epicentrul acesteui haos era asistenta mea Monica.

-        Monica! – dupa acest scurt cuvant pronuntat de mine toti au impietrit in pozitiile in care erau.

-        Domnule Bass? Credeam ca o sa veniti luni. – prima data in viata mea am vazut-o pe Monica dezorientata.

-        Pai am decis sa vin azi,am deranjat cumva? Stai putin de cand aici se lucreaza sambata? – eram confuz,in biroul meu niciodata nu se lucra sambata,adica nu in asa masura,in general cred ca nu am vazut atita lume la etajul meu,adica aici de obicei eram eu,Aron,secretarele noastre si Monica,atita tot,ce-I lalti angajati se aflau la etajele inferioare, acum insa pot sa jur ca in holul biroului meu se afla cel putin 30 de oameni,si el nu e mic de loc credeti-ma,imi palace cand e mult spatiu,dar e tat de aglomerat ca mi se pare ca ma sufoc.

-        Domnule Bass,va pot explica tot. Vorba este ca am vrut sa va facem o surpriza,sa fie tot aranjat cand o sa veniti.

-        Iar eu am stricat toata afacerea. – i-am zambit eu Monicai,incercand sa o fac sa se simte mai bine,m-am apropiat de ea si i-am spus la ureche. -  acum daca este posibil,scoate toti oamenii aceste din holul biroului meu.

-        Bine domnule.

Pana cand Monica se lamurea cu toata avalansa de lume,eu am intrat in biroul meu. Totul era ca ultima data cand am fost aici,mai exact ca doi ani,trei luni si cinci zile. Cat de mult n-as tine la mama si la starea ei fizica si psihica,toate aceste zile mi-a fost dor aceasta firma,de New York, de Palace,de Bella.

Cand am plecat din New York,eram zapacit de cele intamplate nu m-am gandit sa-I las macar un simplu biletel de ramas bun,cand mi-am dat seama era prea tarziu. Chipul ei ma bantuia in fiecare noapte ca o fantoma reala,ma chema,imi convoca numele,imi spunea ca are nevoie de mine,ca are nevoie de noi. Dupa jumatate de an de la plecare am constientizat ce am facut,am sunat-o pe doamna Brandon,insa ea nu m-a putut ajuta cu nimic,Bella nu mai pasit pragul clubului dupa plecarea mea. Aveam impresia ca am pierdut ceva important,vroiam sa ma intorc inapoi sa o caut,dar in acelasi timp nu o puteam lasa pe mama singura,ea avea nevoie de mine.

-        Domnule Bass,imi cer scuze ca va intrerup,am vrut doar sa va intreb,daca doriti azi sa incepeti sa va famialirizati cu toate actele si proiectele actuale.

-        Nu Monica,nu-ti face griji,nu am planificat sa incept azi lucrul,in genere nu am planificat sa vin azi aici,a fost o decizie de moment,mi-a fost foarte dor de acest birou,de New York,in general de tot.

-        Va inteleg,si noua ne-ati lipsit mult,pot sa spun ca aproape ma-ti lasat fara slujba.

-        Mda. De aceea te-ai infiripat asa tare si ai ridicat tot etajul pe alerta? – am spus eu zambind.

-        Cam asa ceva. – a lasat capul in jos si s-a inbujorat.

-        Unde este domnisoara Thomson? Am revazut atitea angajati astazi,dar nu cred ca printer ei era si ea.

-        Jackie,adica domnisoara Thomson a fost nevoita sa se intorca in oraselul ei natal,trei luni in urma,mama ei s-a imbolnavit,asa ca acum aveti o noua secretara.

-        E ceva grav?

-        Nu cred ca shimbul secretare e ceva grav,cea noua e la fel de responsabila,singura Jackie mi-a recomandat-o,am angajat-o cu o luna inainte de venirea dumneavoastra.

-        Nu asta am avut in vedere,mama Domnisarei Thomson are ceva grav?

-        Oh,asta aveati in vedere. Se pare ca da,Jackie mi-a spus ceva,ca are nevoie de o operatie foarte costisitoare,iar bugetul familiei nu o poate suporta,chiar daca vor lua un imprumut de la banca.

Macar ca mama,nu a fost bolnava de vrio boala patologica grava,frica de a o pierde dupa acea noapte necrutatoare s-a inradacinat foarte bine in sufletul meu,iar necazul care il avea acesta fata,cu care nici nu am reusit sa lucrez sis a o cunosc pe indelete mi-a atins sufletul,oare chiar tot in lumea asta se reduce la bani,daca e asa cred ca as putea face macar o families a fie fericita.

-        Monica,poti sa-mi faci legatura cu domnisoara Thomson?

-        Da domnule. Un moment. – am vazut cum Monica formeaza numarul de telefon,tastand foarte repede cifrele. Dupa cateva clipe domnisoara Thomson a raspuns.

-        Jackie,buna,sunt eu Monica.Domnul Bass s-a reintors din Europa si vrea sa discute ceva cu tine. – mi-a intins receptorul.

-        Domnisoara Thomson,Buna ziua.

-        Domnule Bass,stiu ca asteptati sa ma vedeti la locul de munca,sincer am stat in birou si va asteptam in fiecare zi sa va intoarceti,dar s-a intamplat ceva grav cu mama mea si deocamdata nu pot sa-mi indeplinesc…

-        Jacklin,stai un pic,oprestete,cred ca pot sa te numesc pe nume?

-        Da domnule. – mi-a raspuns ea in sopata,cred ca am speriat-o.

-        Monica,mi-a povestit in linii generale ce necaz s-a rasfrans asupra familiei dumitale,si am vrut sa va propun un ajutor. Ce are mai exact mama dumitale?

-        Domnule va multumesc,dar nu pot primi ajutrul dumneavoastra,e vorba de o suma prea mare.

-        Domnisoara Thomson,nu asta a fost intrebarea. – am spus eu tinand mortis sa aflu ce mi-am propus.

-        Mama are cancer,la o etapa destul de avansata,medicii de aici spun,ca in cazul ei chimeoterapia nu mai este eficienta. – la ultimile cuvinte glasul ei sa spart si a inceput sa planga.

-        Imi puteti trimite,prin fax toate rezultatele la analize?

-        Da desigur domnule,dar nu cred ca trebuie sa va deranjati e problema familiei noastre.

-        Domnisoara Thomson lasati-ma pe mine sa decid,acui problema este. Problemele anjatilor mei sunt si problemele mele.

-        Va multumesc din tot sufletul domnule Bass.

-        Inca nu am facut nimic.

-        Am s-a va trimit cat mai repede toate rezultatele. Va multumim.

-        O zi buna Domnisoara Thomson. Va promit ca mama dumneavoastra va fi operata de cel mai bun chirurg.

-        La revedere.

In cateva momente Monica mi-a adus toate hartiile care le-a trimis Domnisoara Thomson,nu sunt mare specialist in medicina,dar jumatate dein copilaria mea mi-am petrecut-o alaturi de Eliot in spitalul tatei. De acolo am invata multe lucruri,mai ales denumirele unor maladii,si din astea am inteles ca lucrurile nu stau bine de loc. Boala doamnei Thomson avansa de pe z ice trece,deci trebuie sa aranjez totul cat mai repede. Cred trebuie sa-I fac o vizita lui Eliot.

Dupa spusele Monicai,Eliot venea des la birou sa intrebe daca,nu sunt vesti de la mine,daca nu ii raspundeam la mesaje,incerca sa dea de mine prin alte modalitati. Simtiam ca urma o discutie lunga,si de aceasta discutie depindea viata unui om care se tinea de un fir de ata putred.

Calatoria spre apartamentul lui Eliot mi s-a parut o vesnicie,macar ca traia in douazeci de minute de la biroul meu. Nu aveam ideie ce ii voi spune si cum ma va intalni,pana la urma practice,John a lasat-o pe Olivia din cauza mea si mamei. Acum ideiea sa merg la el acasa nu mai parea atat de buna,nu ca mi-ar fi frica ca imi v-a dezbate dintii,pot sa spun ca suntem ambii la fel de bine pregatiti fizic,dar nu as vrea sa ma bat cu cel mai bun prieten. Ajuns in fata usii lui nu ma puteam decide sa bat in ea. Am ridicat maina sa bat in ea,darn am reusit sa o fac,usa s-a deschis singura.

-        Kris? – Eliot avea un amestec de sentimente care a trecut de la uimire la fericire si apoi la tristeti insfarsit transformanduse in ceva asemanator cu furia. Urmatorul lucru care s-a intamplat m-a socat,e putin spus. M-a imbratisat,dupa fata lui asteptam ca o sa ma pocneasca.

-        Frate! De ce nu ai raspunss la emailuri? Mi-am facut atitea griji. Imi pare atat de rau.

-        Eliot,eu ar trebui sa fiu acel care imi pare rau,e normal sa fii suparat,John a procedat foarte urat,lasand-o pe Olivia si pe tine. Si fii barbat nu te mai smiorcai ca o fetita. –  Eliot m-a batut pe spate si mi-a facut semn sa intru.

-        Cand ai venit?  Cum se simte Amanda? – a intrebat el,intinzandu-mi un pahar cu wiskey.

-        Azi dimineata,mama e bine,defapt am venit sa te rog ceva,stiu ca nu chiar potrivit dupa situatia in care ne-am pomenit. – am spus eu cu jena.

-        Trezestete Kristian,de cateva minute incerc sa-ti explic ca nu e nici o situatie la mijloc,de un an si ceva incerc sa-ti spun asta prin mesaje,dart u erai de negasit. Aveam impresia ca nici mafia italiana nu te-ar fi gasit daca aveau nevoie de tine.

-        Nu exagera.

-        Ce ai vrut sa ma rogi,as fi foarte bucuros sa mai discutam,dat la 5:30 am o operatie,cand iesiam defapt m-am pornit la spital.

-        Oh,imi pare rau ca deranjez,pot sa revi maine.

-        Nu vorbi prostii,toarna mai repede ce ai de spus.

-        E vorba despre o angajata de a mea,mama ei este grav bolnava are cancer la o etapa destul de avansata,uite aici am rezultatele analizelor. – i-am intins cele cateva foi care le-am primit prin fax. – stiu ca orarul tau e incarcat dar m-am gandit,ca poate o sa gasesti un ochisor inca pentru o operatie.

-        Frate,femeia aceasta are nevoie de operatie cat mai repede posibil,ado cat mai repede la spital,am sa incerc sa o programez pe saptamaina viitoare,dar nu sunt sigur ca aici v-a trece cu o singura operatie,are cateva zone afectate,e nevoie de cel putin trei,mie si frica sa-mi inchipui in ce chinuri traieste sarmana femeie. Cat mai repede va fi la noi cu atit mai multe sanse are,daca e posibil spunei sa vina luni sa o examinez. Acum imi cer scuze,dar intarzii la operatie.

Dupa discutia cu Eliot,am condus incet pe toate strazile cunoscute din oras,incercand sa fac din nou cunostinta cu ele,vroiam sa le imblanzesc din nou,sa le domesticesc ca pe un animal de companie,dupa plecare mea parca au rams aceleas,dar in acelasi timp sau schimbat ca erau de ne recunoscut,sau poate ca eu m-am schimbat,si eu trebuia s-a ma las domesticit de ele? Acasa am ajuns tarziu si farte oboist,m-am tarat cumva pana la pat,si am cazut intr-un somn fara vise.

Dupa toate prin ce a trecut mama,am decis sa stau o vreme in preajma ei,se simtea destul de bine cand eram in Nice,dar New Yorkul e cu mult mai rautacios si mai guraliv de cat Sudul Frantei,acum trebuie sa fiu cu ochii in patru ca mama sa se intoarca inapoi la starea care a fost sau si mai rau,inainte de plecare medical m-a prevenit ca mama inca nu s-a insanatosit complet,unde va intr-un colt de suflet mai are ascunsa durerea.

M-am trezit de la glasul mamei care radea cu pofta,de mult n-am auzit-o sa rada asa tare si rasunator. M-am ridicat din pat si m-am dus spre epicentrul acestor sunete minunate. Pe canapeaua din salon am intalnit-o pe mama in compania unei blonde care statea cu spatele la mine,ambele femei se radeau cu pofta,mama chiar a ajuns pana la lacrimi.

-        Kristian,scumpule,nu credeam ca te ve-I trezi asa devreme.

-        Buna dimineata,mama. M-am trezit cu zambetul tau,deci ziua promite a fi buna. – dar nu a fost sa fie,blonda care statea cu spatele la mine nu era nimeni alta decat Natalia.

-        Oh,Kristian,sunt atat de bucuroasa sa te revad. – si mi s-a aruncat deodata in brate. – mmm… mirosi la fel de bine ca inainte. Mi-a soptit incet la ureche. In acest moment mi-am dat seama ca eram doar in niste pantaloni de la pajama,care atarnau indecent de jos pe coapse. Vorba ete ca cat timp am trait cu mama pe malul marii nu prea aveam vizitatori,daca sa nu iau in consideratie personalul din casa,iar acum in fata Nataliei,m-a simteam asa de neajutorat,am simtit nevoia de a ma acoperi.

-        Siii mie. Doamnelor imi cer scuze de aspectul meu,nu stiam ca avem oaspeti,daca imi permiteti revin intr-un sfert de ora. Eram deja la baza scarii cand mama m-a chemat.

-        Scumpule,ar fi bine sa te grabesti,Natalia ne-a invitat la dejun.

-        Acum doua luni am descoperit o cafenea incantatoare,se afla chiar dupa colt,ce coincidenta.

Eram sigur ca aici coincidentele nu se vor sfarsi,m-am ridicat incet in dormitorul meu,intinzand cat mai mult posibil timpul. Dumnezeule,de ce ai decis sa aduci aceasta femeie in viata mea,din nou. Chiar nu a gasit nici un barbat in acesti doi ani pe care sa-si poata pune gheara? Cu ce i-am gresit Domnului in precedent viata,ca ma pedepseste asa de rau in aceasta?

Urmatoarea ora am petrecuto in compania acestor doaua femei care erau pentru mine ca polurile unui magnet,pe mama o iubeam din tot sufletul iar pe Natalia o detestam cu fiecare clipa mai mult. Natalia era ca o lipitoare cu cat mai mult o lasai sa se apropie cu atit mai periculos era pentru tine. Se pare ca mama nu intelegea asta. Cu fiecare moment o lasa tot mai mult sa se adinceasca in sufletul ei. Dupa o ora de zambete false din partea Natalie si ochii mamei plin de caldura cu care se uita la ea,nu am mai rezistat,desigur ca pe mama nu o puteam forta sa plece,dar putea macar eu sa plec si sa ma lipsesc de societatea Nataliei.

-        Doamnelo,mi-a facut placer sa-mi beau cafeaua alaturi de voi,dar trebuie sa va parasesc. Afaceri.

-        Kristian,cine poate avea treburi duminica dimineata? – a intrebat Natalia cu vocea plina de dulceata falsa,inca un moment si stomacul meu va fi pe dos.

-        Ce sa-I faci am lipsit,prea mult,acum trebuie sa recuperez,businessul nu iarta can e tradat. – i-am daruit mamei un sarut pe obraz si am plecat.

De fapt nu aveam nici o treaba serioasa,dar compania Nataliei,nu mi-a lasat alta alegere. Nici n-am observant cum am ajuns la poalele cladirii,unde in varf se afla biroul meu. Astazi nu lucre nimeni inafara de paza,am decis sa intru inauntru,poate voi trece cu ochii prin contratele care sau incheiat in lipsa mea,ca sa treaca ziua mai repede. Seara eram invitat la cina la Margaret,dar pana atunci mai e mult. Pasind din lift in hol am vazut ca usa biroului meu era deschisa,si de acolo se auzeau niste injuraturi tare dragute.

-        Dumnezeule. Monica o sa ma omoare maine,cum de m-am incumetat sa imprastii aceste contracte,acum nici in jumatate de an,nu voi reusi sa le aranjez.

Pozitia in care statea imi deschidea o priveliste ne mai pomenita la fundul ei acoperit cu o pereche de blugi stramti,care ii scoteau in evideta toate curbele,acesta femeie cine nu ar fi ea mi-a trezit in mine o dorinta puternica,o dorinta care nu o mai avusem de ceva timp,daca sa fiu mai concret de doi ani in urma. Nici nu mi-am dat seama cand palma mea a aterizat pe una din fesele ei,de parca maina mea exista inafara corpului meu. Desigur ca fata a tipat,dar nu pot spune sigur ca a tipat de frica sau de excitatie,cred ca era un amestec de amandoua.

-        Andy,daca asta e o metoda de a ma invita…la intalnire… - atunci s-a oprit la mijlocul propozitiei,intelagand ca eu nu sun Andy,eu sunt Bass Kristian Bass,si no sa fiu eu daca aceasta femeie nu va fi a mea,sis a-l pazeasca Domnul pe acel Andy daca il vad vriodata in preajma ei.

_________________________________________________________________

Un Paste fericit tuturor,fie ca lumina invierii sa va calauzeasca calea in viata,luati lumina si ducetio in casele voastre,inainte de a pleca de a casa socoteam acest ritual un gest banal,am constientizat ca gresesc nu mai dupa ce am inceput sa traiesc printre oameni straini,straini nu prin sange ci prin suflet. Hristos a Inviat !