duminică, 27 mai 2012

CAPITOLUL 1. O zi din viata unui afacerist de succes



Dimineata. Inceputul unei zile noi este ca si nastrea unui copil. Prima raza de soare este semnul unei noi vieti unui nou inceput. Nimic nu se poate compara cu cu rasaritul de soare deasupra New York-ului vazut de la ultimul etaj al apartamentului meu din Palas.
Sunetul telefonului ma oprit din contemplarea maretului soare.
-         Domnule  Bass in 15 minute aveti programata ora de sport.
-         Multumesc Monica.
-         Sa aveti o dimineata frumoasa domnule.
Este aproape 6 dimineata,ziua se anunta a fi buna,de mult nu am intilnit zorii. Imi iau repede tinuta obisnuita pentru sport si chem liftul.
Iesirea din hotel ma intilneste portarul care in fiecare dimineata imi uraeaza o zi buna.
Fuga de dimineata este antidotul pentru orice gind rau si este un stimulator excelent pentru realizarea scopurilor propuse,iar azi e o zi importanta pentru mine si compaia mea.
Vocea din casca imi rupe iar minutul de meditare.
-         Domnule Bass intr-o ora jumate aveti o sedinta cu consiliul Bass Industries.
-         Alt ceva Monica?
-         Nimic alt ceva domnule.
In treizeci minute,sunt gata imbracat in costum si cravat,nu ca sunt inebunit dupa asa fel de haine dar statutul cere,iar in acei putini ani de cind mi-am pus temelia imperiului meu,am vazut de nenumarate ori ca haina face omul.
Am urcat in limuzina mea negra care ma duce in fiecare dimineata la sediul companiei mele,imi place totul sa fie la timp si sa stie locul lui asa ca controlul este cunvitul cheie cu care deschid multe usi si orizonturi vaste.
Intrind in sala de conferinta,toti consilierii se ridica in piciare si ma saluta politicos,chiar daca sunt de doua ori mai tinar ca ei,acesti oameni ma respecta din cauza ca eu am reusit in timp record sa ridic un imperiu pe piata Americana,pe cind lor nu lea reusit acest lucru nici intr-un sfert de secol,oricum fara ei nu cred ca as fi reusit asa de repede,eu sunt creerul firmei mele iar ei sunt inima care ma opresc la timp si ma incurajeaja cind este momentul.
Dupa consiliu m-am dus in biroul meu,pentru arezolva niste mici treburi legate de acte.
-         Domnule Bass,in cinci minute va trebui sa primiti trei domnisoare care sunt candidatele la postul de secretara.
-         Monica credeam ca déjà ai rezolvat treaba aceasta?
-         Domnule le-am ales personal pe cele mai bune.
-         Monica eu nu fac casting aici.
-         Tu ai misiunea de ale intervieva si a spune verdictul,si fa-mi rost de o cafea
-         Bine domnule
-         Vreau ca in jumatate de ora sa am o secretara.
-         Am inteles.
Intr-un minut Monica a intrat cu cafeau. Monica a iesit,si planuiesc ca in urmatoarea jumatate de ora sa ma relaxes,savurind cafeaua din plin,m-am intors cu spatele la masa mea de birou pentru ca sa contemplez ultima mea achizitie,un tablou abstract a unui pictor tinar. Insa iar am auzit usa.
-         Monica credeam ca am explicat totul destul de clar.
-         Iubire, cine e Monica?
M-am intors din pozitia mea de mai inainte ca sa vad daca e chiar persoana la care ma gindeam.
-         Natalia?
-         Dar cine te asteptai sa fie dargule? Poate Angelina Jolei?
-         Oh,scuste-ma de sarcasmul tau prefacut.
Eram ambii constienti ca relatia noastra nu mai merge de ceva timp,i-am dat de nenumarate ori semen si indicii ca nu o mai vreau aproape dar o tinea mortis pe ai. M-as fi gindit ca ii trebuiau banii mei dar parintii ei erau destul de bogati,incat ii indeplineau orce capriciu inainte ca sa se gindeasca la el. Oricum am decis ca azi trebuia sa se termine totul.
-         Natalia am sa-ti spun ceva important.
-         Sunt numai ochi si urechi,iubitule.
-         Stii,m-am gindit mult in ultimul timp la relatia noastra si…
Nu am reusit sa-mi termin gindul cind m-am trezit cu ea pe mine incercind sa ma sarute.
-         Sunt de accord,nu-ti mai irosi cuvintele hai sa trecem la fapte.
Am data-o jos incet de pe mine,incercind sa o indepartez putin,dupa care mi-am reluat gindul.
-         Deci,esti deacord sa ne despartim?
-         Dar…
In ochii ei se citea uimire.
-         Ce?! Christian Bass,inca nu s-a nascut barbatul care sa-mi deie papucii,eu sunt cea care ii lasa.
-         Pai nici eu nu sunt cel care asteapta sa fie parasit,dar nu e vorba de o competitie,motivul e ca nu m-ai merge,prezenta ta ma irita,nu mai am puteri sa am ceva in comun cu tine.
Nu am reusit sa termin bine fraza,ca Natalia trintise usa dupa ea.
Glasul de la telefon ma adus la realitate din revelatia mea ca sunt din nou burlac.
-         Domnule Bass,cind va pot prezenta noua secretara.
-         Monica,azi nu am timp pentru asta,doar fai cunostinta cu obligatiunile ei si aratai locul de munca. Eu plec chiama-mi limuzina.
-         Bine domnule.
-         Mai am planificat pe azi ceva?
-         Da,la 14:30 trebuie sa fi-ti pe santierul de la noua fabrica,iar la 18:00 v-ati planificat sa faceti o vizita familiei dumneavoastra.
-         Atit?
-         Da,domnule,limuzina va asteapta in fata usii.
Dupa ce am rezolvat,treburile de pe santier,m-am indreptat spre casa familiei mele,dar nu inainte sa iau un buchet de trandafiri albi pentru mama.
Portarul mi-a deschis usa.
-         Buna seara domnule Bass.   
-         Buna George.
Am chemat liftul si m-am ridicat pina la ultimul etaj al penthouse-lui. Am intrat in salon,nu am vazut pe nimeni,m-am intors instinctiv si am vazut-o pe mama mea preparand doua ceaiuri la bucatarie.
-         Christian darga,sunt asa de bucuroasa sa te vad,nu ne-am mai vazut de doua saptamini.
-         Serviciu. Astea sunt pentru tine in semn de scuza.
-         Oh,sunt adorabile,stii cum sa ma indupleci. Merg sa-l anunt pe tatal tau ca ai venit,ramii la cina?
-         Sigur ca ramine.
De odata glasul de cristal al surorii mele a invadat incaperea.
-         Chuk,sunt asa de bucuroasa sa te vad.
-         Alexandra,te-am rugat sa nu-l mai numesti as ape fratele tau,eu i-am dat un nume fii buna si adreseazate la el asa cum trebuie.
-         In primul rind pe el nu-l deranjeaza,si in aldoilea rind el tot nu imi spune pe nume,imi spune Sindy.
Mama si-a dat ochii peste cap si s-a dus in bucatarie. 
________________________________________________________

astept cu nerabdare commurile voastre,parerea voastra conteaza foarte mult pentru mine. Pupicei

3 comentarii:

  1. Ei bine ... te descurci de minune , si ma duc la next-ul :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Ti-am gasit povestea pe un alt blog si pot spune cu sinceritate ca nu regret faptul ca am ales-o.Imi place cum scri,iar ideea mi se pare una interesanta.Ma duc la urmatorul :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti talentata,imi place modul in care scri si mai ales ideea povestii.

    RăspundețiȘtergere