CAPITOLUL 12. Adevarul iese la suprafata

Buna dragelor iata ca v-am adus un capitol nou nout,imi cer din start scuze pentru greselile gramaticale,la voi abia rasare soarele iar la mine e noaptea tarziu,deci eu de verificat am verificat insa ochii la ora asta tarzie nu prea vor sa ma asculte,sper sa va placa noul capitol o sa aflati multe lucruri noi la care nu v-a asteptati. Lectura placuta! Neata voua si somnusor mie,v-am pupat 
_______________________________________________________________________

Inca ii simteam gustul buzelor,au trecut doar cateva ore de cand ne-am despartit,si deja ii simteam lipsa,poate ca anulam si azi toate intalnirile,dar i-am promis lui Sindey ca voi veni azi la pranz,in plus si mama se plange ca de mult nu am mai trecut pe acasa.

-        Domnule Bass,in cinci minute aveti ultimul vizitator.

De cand am cunoscut aceasta femeie,a devenit traditie ca asistentele mele sa ma aduca din nori pe pamant. Domnisoara Thomson chiar facea fata,e o fata sarguincioasa si profesionala,iar ce e cel mai important nu-mi sarea in gat ca majoritatea asistentelor de pana acum,chiar daca nu avea experienta in domeniu s-a acomodat chiar din prima zi,nu aveam nici o obiectie serioasa,dupa prima zi de lucru,sper ca asa va fi si pe viitor.

Dupa o scurta batai in usa,domnisoara Thomson si-a strecurat capul prin usa intredeschisa.

-        Domnule Bass,domnul Isom asteapta sa-l primiti.

-        Invita-l.

Aron Isom,este directorul adjunct al firmei mele,am facut cunostinta cu el la facultate,undem am studiat impreuna businesul,cand am infintat Bass Industries,am avut nevoie de o persoana de incredere,nu am gasit alta persoana mai potrivita de cat el.

-        Kris. – Aron mi-a intins maina,salutandu-am,eu i-am strans-o facandu-I senm sa se aseze.

-        Domnisoara Thomson puteti sa ne faceti doua cafele.

-        Da domnule,imediat.

-        Schimbi secretarele ca manusile frate. – mi-a spus Aron dand jucaus din sprancene.

-        Stii foarte bine Aron,ca le schimb doar din cauza ca nu sunt competente,si nu-si indeplinesc cu se cuvine responsabilitatile. – i-am spus eu indifferent.

-        Dupa cum erau imbricate cele de pana acum,mi se parea ca chiar se descurca de minune. – mi-am dat ochii peste cap teatral.

-        Stii foarte bine ca nu intereseaza astfel de relatii,in timpul serviuciului.

-        De eram eu in locul tau,le infierbantam.

-        Aron,ma faci sa ma prapadesc de ras,de erai in locul meu cu asa asistente,Elisabeth matura cu parul lor holul in aceasi zi in care au fost angajate,nu degeaba de cand va-ti casatorit ai schimbat asistentele pe singurul tau asistent. – i-am spus cu zambetul pana la urechi.

-        Hey,nu te lua de Ben,e baiat de treaba si se descurca de minune.

-        Mda,si e verisorul sotiei tale.

-        Bine,bine. – a ridicat mainele in sus predanduse. – Beth se simte mai bine stiind,ca toata ziua in jurul meu umbla cineva care poarta pantaloni. Deci sa lasam asistentii nostril la o parte,nu pentru asta sunt aici,ti-am adus actele necesare pentru incheierea contractului cu francezii si ce zici de golf sambata la 12?

-        Aron,stiu ca am promis,dar nu pot sambata asta,am altceva planificat.

Dumnezeule,femeia aceasta o sa ma scoata din minti,nu am reusit sa-mi iau bine ramas bun de la ea,ca deja astept cu nerabdare,sa o vad din nou,daca voi continua in acest temp degraba voi fi la fel ca Aron. Si de ce aceasta ideie nu ma sperie sau chiar mai degraba imi trezeste o oarecare caldura in regiunea pieptului. Niciodata nu m-am gandit serios sa-mi leg soarta cu cineva,macar ca toti din jur vorbeau de casatoria mea cu Natalia,eu niciodata nu am vrut acest lucru,iar acum ma gandisc la asta fara frca,chiar puate cu un graunte de speranta ca intr-o zi Bella v-a fi cu adevarat a mea,spunand DA in fata altarului,cu fata astupata de voal.

Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata casei parintilor. Ca deobicei tata mi-a deschis usa.

-        Buna fiule.

-        Buna tata.

Mirosul din bucatarie m-a ademenea la fel cum ademenesc sirenele corabiile in vechile legend ale olimpului. Mama a gatit curcanul dupa reteta speciala a bunicii,nu e de mirare ca mirosul ma atragea atat de mult. Sindey o ajuta pe mama sa puna tacamurile pe masa,cand am vazut o farfurie in plus.

-        Mai asteptam pe cineva? – am intrebat eu curios. Era ata de minunat daca o aduceam pe Bella cu mine,la gandul acest zambetul mi-a aparut singur pe fata.

-        Vine Eliot,ar trebui sa apara din clipa in clipa,si de cand te-ai facut asa zambaret si aerian? – m-a  intrebat mama incercand sa para serioasa.

-        Mami,nu ai pus intrebarea corecta! – a spus Sinndey in timp ce aranja paharele.

-        Si care e cea corecta,scumpo? – a intrebat mama serioasa.

-        Cand o aduci pe Bella la noi? Iata intrebarea corecta. – a spus ea zambindu-mi superior.

Intrebarea asta chiar m-a lasat fara replica,de unde s-a invatat spiridusul meu micut si dragalas sa fie asa asa perspicace? Deschideam si inchideam gura ca pestele pe uscat,fara sa gasesc cuvintele potrivite,nici cand aveam 16 ani si tata ma prins cu prima mea prietena tragandui-o in dormitorul meu,nu eram atat de neajutorat in ai raspunde ceva ingenious inapoi,insa acum parca imi luasera mintile.

-        Adica Bella? Care Bella? Fiule despre ce vorbeste Sandra? – mama se uita cand la mine cand la sora mea guraliva,cred ca am sa-I tai jumatate din suma care i-am pregatit-o pentru shopingul de craciun,adio draga Santa.

-        Pai… E doar o prietena. – in sfarsit am reusit si eu sa spun ceva coherent,desigur Bella e mai mult decat o prietena,e femeia care imi ocupa toate gandurile,femeia care mi-a inundate intr-o simpla clipa toata viata,e femeia care nu am s-o lass a plece niciodata.

-        Hmm… Cica prietene. Draga fracioare de cand prietenii se saruta,si in loc de cuvinte de salut isi spun: oh…Chuk,mi-a fost atat de dor! – a spus asta incercand sa imite un geamat.

-        Sandra Amelia Bass,cum iti permiti sa te comporti asa,am sa-ti spal gura cu sapun daca mai aud vriodata asa sunete din gura ta pana ajungi la majorat. – mama s-a infuriate foc,am si uitat cand am vazut-o ultima data in asa stare.

-        Dar mama,am spus adevarul! – Sindey mai avea un pic si avea sa tranteasca cu piciorul in podea ca o fetita de cinci ani. – am auzit cu urechile mele! – nu se dadea batuta.

-        Draga mea,nu te-am invatat eu ca nu-I frumos sat tragi cu urechea? – s-a implicat tata in discutie.

-        Dar nu am tras cu urechea! Nici n-am reusit sa intru ca lumea in lift,ca ei si-au inceput “mangaierile”

Acum furia mamei s-a indreptat spre mine.

-        Kristian Charles Bass! Unde-ti sunt manerele! Cum poti sa te ocupi cu asa ceva cand sora ta minora e prin preajma? – mama s-a inrosit la fata ca rosiile vara asta nu miroase a bine.

-        Eu… - asta era unicul sunet care l-am putut scoate inainte de a incepe sa imit i-ar pestele care nui ajunge aer,m-am inrosit la fata ca un copil de cinci ani care a fost prins ca fura biscuit noaptea. Si totusi se pare ca Dumnezeu are mila fata de mine,cand mama se pregatea sa-mi spuna tot ce avea pe suflet a suntan telefonul. Slava Domnului,am scapat!

In urmatorul moment am uitat de toate,fata mamei s-a facut pe rand din rosu in galbena ca tamaia,apoi in alba ca varul.

-        Nu se poate. – astea au fost unicile cuvinte rostite in soapta,inainte sa alunece in jos pe perete.

-        Amanda,scumpo!

-        Mama! Cine a sunat? Ce s-a intamplat?        

-        Eliot. – a spus abia miscandu-si buzele.

-        Ce a patit?  - am intrebat toti trei intr-un glas.

-        A avut un accident cand venea incoace,numarul nostrum a fost ultimul care l-a apelat,politistii ne-au sunat sa ne anunte.             

-        Olivia stie? – tata era calm pe dinafara dar se vedea ca vorbea printer dinti ca sa nu erupa. – La ce se gandesc politistii in ziua de azi,in loc sa ii sune mama baiatului,ei suna cine stie pe cine.

-        John,ce vrei sa spui ca noi nu suntem familia lui. Daca nu eram noi nu stiu ce facea Livi de una singura. – mama aproape a inceput sa planga.

-        Gata scumpo,nu asta am avut invedere. Cred ca pranzul de azi o sa-l lasam pe alta data,acum trebuie sa mergem la spital sis a o anuntam pe Olivia,cred ca v-a avea nevoie de sustinerea noastra.

In jumatate de ora eram toti in holul spitalului,mama si Olivia plangeau cuprinse tata si cu mine nu stiam cum sa le linistim. Nu stiu cat timp trecuse pana a iesit medicul din sala de operatie,nou ni s-a parut o vesnicie,cred ca era trecut de miezul noptii pentru ca Sindey a adormit la mine in brate.

-        Doamna Hale. – medical s-a apropiat de noi,se vedea explicit ca era oboist si foarte extenuate.

-        Da,cum se simte,doctore? – Olivia incerca sa-si faca glasul sa nu tremure dar nu prea ii reusea.

-        Eu sunt Doctor Pitterson,operatia a decurs bine,dar fiul dumneavoastra  s-a lovit foarte  tare la cap,din cauza acestei lovituri are o comotie cerebrala care il tine in coma in plus a pierdut foarte mult sange,Eliot are o grupa sanguine rara,deci nu stim cat de repede vom gasi un donator. Cu cat mai repede gasim donator cu ata mai mari sunt sansele ca va supravetzui.

-        Ce fel de grupa sanguine are Eliot? – am intrebat eu.

-        Eliot are AB RH negativ ca si tine fiule. – mi-a raspuns tata in soapta. In acea secunda mama s-a oprit din plans,uitanduse speriata cand la tata cand la Olivia. Nu i-am dat mare atentie,nu era timp pentru nimicuri cand fratele meu se zbatea intre viata si moarte.

-        Sa mergem doc,trebuie sa-I scapam fundul fratelui meu din ghiarele mortii.

Ne-am indreptat pe culuarul lung pana am ajuns intr-o sala de procedure,unde m-am culcat pe un pat ingust de spital,infirmiera mi-a rasucit maineca pana cand medical studia o carte medicala,presupun ca a lui Eliot.

-        Doc,Eliot se va face bine? Am intrebat eu in momentul cand seringa a fost infipta in vena.

-        Sa speram ca asa v-a fi,sansele lui au crescut considerabil,gasindui donator,e prima data in practica mea cand gasesc un donator cu asa grupa sanguine atat de repede,pot sa spun ca e un miracol,prietenul tau s-a nascut intr-un ceas bun.

-        Ne-am nascut intr-un ceas bun,suntem nascuti la diferenta de 50 de minute unul fata de altul. – i-am zambit eu.

-        Nemai pomenit,deci sunteti prieteni de la maternitate? – A zambit doctorul Petterson,din cauza asta formanduise mici riduri imprejurul ochilor sai cafenii.

-        Mai précis in pantecul mamelor,mama si cu Olivia s-au cunoscut la facultate,mama s-a transferat in adoua jumate a anului,atunci au si facut cunostinta cu Olivia apoi cu tata. Eu trebuia sa ma nasc cu doua luni mai tarziu de cat Eliot,insa eu am decis ca trebuie sa fiu primul asa ca m-am nascu cu 50 de minute mai devreme.

-        Asta da istorie. – a spus doctorul zambind. – mai rar auzi asa ceva. Iata ca s-a umplut si punga. In 20 de minute vei putea sa te ridici,Lucy va avea grija de tine. – mi-a spus el facandu-mi din ochi si a iesit.

-        Domnule pot s-a ma ocup de rana dumneavoastra.

Lucy era simpatico,cu corpul bine lucrat,forme arcuite si inalta,cu parul blond,care ii iesea de sub boneta,dar a nu era Bella. Poate ca bela nu arata ca un model de pe podium,dar ea e cea mai frumoasa femeie din lume.

Dupa 20 de minute de demonstratii a uniformei care cu abia acoperea fundul infirmierei,am iesit in hol insotit de o mica ameteala care era cauzata de pierderea de sange. Ceea ce am vazut in momentul urmator m-a socat complet lasandu-ma cateva clipe incremenit. Mama se zbatea inbratele tatei,Olivia plangea asezata pe una din canapelele de piele,iar Sindey era la fel de intepenita ca si mine.

-        John,lasa-ma,nu ma atinge! Sunte-ti niste tradatori! Toti acesti ani,cum ati putut!? – striga mama printer sughiturile de plans.

In sfarsit revenindu-mi din soc,m-am indreptat spre ei.

-        Ce se intampla aici? – eram nedumerit pana acum.

-        Si tu tot stiai? – s-a intors mama la mine.

-        Ce sa stiu,imi explica si mie cineva,ce s-a intamplat aici,cat eu am lipsit?

-        Ei sunt niste tradatori. – A spus ea aratand spre tata si Olivia. – Tatal lui Eliot este tatal tau.

Aceste cuvinte mi-au facut sa-mi pierd mintile,toata lumea s-a prabusit,fara sa-mi dau seama in urmatorul moment pumnul meu a aterizat in maxilarul tatalui meu. Toate trei femei au inceput sa tipe de spaima,mama a lunecat jos din mainile tatalui meu aterizand pe podea si plangand si razand in hohote in acelasi moment cred ca avea o criza de isterica. M-am aplecat si am luat-o pe mama in brate,iar Sindey s-a repezit sa cheme liftul. Ajungand l-a masina am culcat-o pe mama pe bancheta din spate,iar Sindey s-a asezat in fata. Mama se pare ca adormise,in orce caz s-a linistit.

-        Cred ca trebuie sa o vada un doctor. – a spus Sandra in soapta.

-        Da,dar luand in consideratie ca acel care il numim tata este medicul nostrum de familie,nu cred ca putem acum apela la el. – furia a inceput sa fiarba in mine cu o noua forta.

-        O putem chema pe doamna Thomas.

-        Nu cred ca e ideie buna,v-a incepe sa intrebe de ce nu o trateaza tata,nu cred ca mamei iar placea sa scoatem rufele murdare la vazul lumii. – am spus eu pornind masina – pune-ti centura.

-        O putem chema pe bunica Maggi,ea nu e doctor dar cred ca are pe cineva printer cunoscuti.

-        Sindey,esti un spiridus genial.

Cand am ajuns acasa ieseau primele raze ale soarelui. Sindey nu a mai putut astepta si a sunato pe Margaret. Margaret Clinton este o doamna care face parte din inalta societate a New Yorkului,este bunica noastra din partea mamei,niciodata nu l-a simpatizat pe tata,pentruca dupa parerea ei mama merita mai mult decat un simplu doctor fara o familie renumita,printr-un cuvant o aristocrata in toata legea. Dupa sunetul lui Sindey,Margaret nu s-a lasat asteptata prea mult.

-        Unde e fica mea? Ce a mai facut netrebnicul de tatal vostru de nu o poate lecui singur.

La cei 70 de ani,Margaret era inca in plina forta,arata minunat,daca nu as fi stiut-o atat de bine as fi crezut ca are maximum 50,parul ei era la fel de blond ca al mamei,forma ochilor,buzele erau la fel,era ca o copie putin mai in varsta,dar la fel de frumoasa.

-        Tss...! Mama a adormit a avut o noapte grea ar fi mai bine sa o lasam sa doarma. – i-am spus in soapta. – sa mergem in salon am sa-ti explic eu tot. – am conduso in salon facandu-I semn sa se aseze pe canapea.

-        Kristian ce se intampla? Am fost trezita dis de dimineata,credeam ca e ceva important. – a spus ea ramanand in picioare.

-        Margaret,intradevar e o situatie exceptionala,hai sa luam loc. A spus eu incercand sa-mi mentin calmul care cate un pic se ducea naibii.

-        Sandra scumpete ai putea sa-mi faci o cafea,in graba in care am venit nu am reusit sa-mi iau Portia de cofeina de dimineata.

-        Desigur bunico.

Sandra era unica persoana care avea voie sa-I spuna lui Margaret “bunica’ sau “bunica Maggi”,Sindey era preferata ei. Margaret spunea ca Sindey ii adduce aminte de ea cand era de varsta ei.

-        Acum ca am cafeau,spune odata ce s-a intamplat?

-        Eliot a avut un accident de masina,acum e in coma.

-        Cu tot respectful meu fata de Olivia,Kristian,pentru asta m-ai scos la 6 dimineata din pat? Imi pare foarte rau pentru Eliot e baiat bun,dar cred ca puteam sa ne limitam la un telefon. – a spus ea iritata.

-        Asta nu e tot,Margaret. Tata este si tatal lui Eliot. Am spus aceste cuvinte cat de calm am putut. Din cauza acestor cuvinte Margaret s-a inecat cu prima inghititura de cafea facuta in dimineata asta.

-        Am auzit bine,netrebnicul de tatal tau s-a incumetat sa-i puie coarne lui sarmana Amanda cu Olivia Hale? – m-am crispat de la cuvintele auzite,si mi-am strans pumnii dand din cap in semn de confirmare. – nu m-as fi gandit niciodata ca Olivia e in stare de asa ceva.

-        Bunico,teoretic Chuk e cu doua luni mai mic de cat Eliot.

-        Draga mea,vreau sa-ti spun ca doua luni nu sunt doi ani. Cum e posibil asa ceva,nu am observant pana acum nimic special intre Olivia si John. Sarmanul Jared cred ca s-a intrs in morman cand a aflat ca Eliot nu e copilul lui.

Aceasta discutie a trezit in mine aceleasi sentimente care le-am avut in spital cand am aflat noutatea,tremuram de furie,fiecare celula a corpului meu era agonie curate,simteam cum adrenalina mi se scurge prin vene. Tot ce credeam ca are valoare in aceasta lume s-a despretuit intr-o singura clipa,eu care credeam ca am ce-I mai exemplari parinti,eu care credeam ca asa dragoste ca alor nu s-a legat pe pamant ci undeva sus in ceruri,eu care credeam… Acum in ce sa mai cred.

Nici nu am simtit cum am strivit ceasca de cafea,cioburile infingandumise in palma la fel o fiara salbatica isi baga ghiarele in trupul victimei,lichidul fierbinte s-a strecurat printer degete ca otrava,arzandumi corpul.

-        Kristian! Scumpule te-ai taiat rau! Sandra,aveti ceva pentru rani?! Trebuie sa-I pansam maina lui Kristian!

-        Oh,fratioare va fi mai usor daca o sa desfaci pumnul ca sa putem scoate cioburile. – s-a auzit un fosnit din dormitor. – cred ca am trezito pe mama.

-        Nu mai nu asta,a dormit atat de putin. – Sandra a terminat repede pansamentul si ne-am indreptat in dormitor.

-        Mama,te simti bine? – am intrebat eu ingrijorat. Ea nu a raspuns doar a intors capul spre fereastra si cateva lacrimi s-au scurs din coltul ochiului.

-        Ah…Fetita mea. Totul v-a fi bine ai sa vezi. – din ochii mamei au inceput sa curga mai multe lacrimi. Cand a vazut asta Sindey a inceput sa planga strangandui maina mamei.

Dupa ce am reusit sa o calmam pe mama,am mai discutat in jur de o ora cu Margaret si am decis,ca trebuie sa o aratam unui specialist. Margaret mi la propus pe Piere Bordo un shiatru renumit atat in Europa cat si in America.

-        Eu bun cunoscut de-al bunicului tau,si e o persoana de incredere care v-a putea sa tina tot acest spectacol in secret. Sper ca nu ati ridicat mare zarva in holul spitalului. – Margaret m-a masurat cu o privire severa.

-        Nu pot sa-ti spun atunci aveam grija de mama,sip e langa toate si fica ta. – iar am inceput sa fierb in propriul suc,trebuie sa ma calmez,trebuie sa ma calmez… - asta e tot ce te intereseaza ce o sa zica lumea?! – m-am ridicat brusc in picioare si m-am intors cu spatele. – te doare mai tare capul ce v-a scrie maine in presa,decat de starea fiicii tale! Masori fiecare pas ca intr-o partida de sah! Cum sa faci ca sa-ti iasa tie mai bine! – strigam in gura mare,strigam la ceruri,unde se duce lumea asta?! – pai bine ca afla acesta nu e un joc sunt vieti reale,oameni reali,oameni care te iubesc si socot ca ii iubesti sit u,iar tut e gandesti la niste imputiti de jurnalisti,care se bucura de fiecare impiedicatura facuta de voi “inalta Societate”! – m-am ras batjocoritor. – pai bine afla ca nu voi conduceti sociatatea ci cei care publica toate murdatia in ce numiti voi astazi presa! – m-am intors si am iesit din casa. Trbuie sa dorm sa-mi aranjez mintile pe policioare,sa vad cum am sa procedez mai departe. Azi noapte am inceput sa vad viata altfel,azi noaptea mi-am dat seama ce mizerie ma inconjoara. Si sa nu fiu eu Bass ,daca am s alas totul sa curga in voia soartei mai departe. Nu mai conteaza nimeni de cat familia mea.                         

___________________________________________________________

Ei cum v-a placut? Astept pareri :*