marți, 26 iunie 2012

Anunt ! Blog nou !

 

Buna,Deci dupa cum vedeti am decis sa-mi mai fac un blog,nu este legat de o poveste noua,dar sper in curid sa o fac si pe asta.
Aici am sa postez toate noutatile legate de povestile mele,pe linga asta voi posta si alte lucruri care ma intereseaza pe linga scris,va voi cere uneori sfatul,si voi fi bucuroasa sa primesc orice parere,buna sau rea inapoi,sper sa nu va dezamagesc. Astept comurile voastre
Va vreau alaturi.
A voastra pe vecie Dany!

Capitolul 2 Surprize


A trecut o luna de cind am rupt relatia mea cu Natalia,dar nu a fost zi in care sa nu ma gindesc la ea. Ma terorizeaza in fiecare zi cu sunete mesaje,emai-luri,am impresia ca degraba o sa-mi trimita si flori. Nu am vazut o femeie care sa-si calce intratit demnitatea in picioare. Nici nu stiu de unde are atitea forte in ea,daca o mai tine tot asa inca o saptamina jur ca angajez un chiler.
-          Domnule Bass,in 30 de minute aveti sedinta cu consilierii conpaniei.
Monica iar m-a luat prin surprindere,dar acum chiar eram fericit ca m-a intrerupt din gindurile de la femeia aceea care ma scoate din minti,si asta nu in sensul bun al cuvintului.
Am inceput sa-mi aranjez hirtiile necesare pentru sedinta. Peste douazeci de minute m-am indreptat in sala de sedinte,nici odata nu asteptam sa intru in ultima clipa,imi place sa controlez situatia,deci imi place sa fiu mereu primul.
Dupa ce am rezolvat toate treburile in oficiu,am iesit sa trag o gura de aer plimbinduma in parcul din centrul Manhattanului.
Beepul telefonului,a anuntat glasul lui Monica.
-          Domnule Bass,cu doua saptamini in urma ati planificat pe azi cina cu familia dumneavoastra.
Am trecut ca de obicei pe la flori si prajituri.
Acasa toti m-a asteptau,cina a fost extraordinara,mama era de neinlocuit in bucatarie,totul mergea pe unt pina nu a dat buzna Natalia,George alerga di urma ei albastru la fata.
-          Dumnule Bass am incercat sa o opresc,dar a fost imposibil.
-          Multumesc George,ma descurc eu mai departe.
-          Iubire,mi-a fost atit de dor.
-          Natalia draga,nu te-am mai vazut de mult pe la noi,ce s-a intimplat.
-          Oh,Amanda,Jonn,sunt incintata sa va vad din nou,nu ne-am vazut de mult din cauza ca noi cu Kris,ne-am ciondanit putin.
-          Ce ai tu in vedere,prin”ne-am ciondanit putin?”
-          Pai draga,credeam ca vestea care am sa ti-o dau o sa diminueze toate neintelegerele dintre noi.
-          Si care ar fi acee?
-          Sunt insarcinata,Kris draga iti inchipui aici port un bebelus,si-a pus mina peste abdomen.
-          Nu fi ridicola Natalia.
-          Christian,ce-I cu tonul asta?
-          Mama,te rog sa nu te implici.
-          Dar cu iti permiti sa vorbesti asa cu o femei insarcinata.
-          Natalia,cred ca trebuie sa vorbim intre patru ochi.
Am rostit aceste cuvinte cit de calm am putut,ca sa nu incarc si mai mult atmosfera,care era deja plina de emotiile “pozitive” ale Nataliei.
-          Iubire,ei sunt familia ta,cred ca si ei vor sa stie.
Mama a sarit in apararea Nataliei,cuprinzind-o parinteste,nu stia ce vipera incalzeste la pieptul sau.
-          Bine atunci sa dam lucrurile pe fata,Natalia nu ai cum sa fii insarcinat,nu m-am mai culcat cu tine de vrio luna jumate,asta e in primul rin,iar in al doilea noi ne-am protejat de fiecare data,si asta a fost initiativa ta pentru ca nu vroiai sa iti deformezi figura,asa ca da-ti masca jos,teatrul sa sfirsit.
Credeam ca dupa asta va binevoi sa plece,insa nu ea aruncat in bratele familiei mele,si a inceput sa plinga in hohote.
-          Vede-ti,ce fel de om ati crescut,cind el nu isi recunoaste propriul copil.
-          Serios! Chiar o crede-ti?
-          Christian te rog sa pleci,cit nu i-ai facut si mai mult rau,si fii sigur ca o sa recunosti acest copil.
Nu mai stiam ce sa cred,familia mea era de parte viperei,situatia cu Natalia mi-a sarit de sub control,trebuie sa fac ceva cu femia asta. Dar pina atunci trebie sa scap de nervi. Am urcat in limuzina.
-          Tom,acasa.
-          Da,domnule.
-          Monica,ai grija sa mi se pregateasca numarul de la etajul trei in jumatate de ora,cu tot pachetul necesar.
Mi-am turnat un pahar de whiskey,simte-am ca azi noaptea va fi lunga.
Dimineata. Aud soneria insuportabila a telefonului.
-          Bass la telefon.
-          Buna dimineata domnule Bass,cum va simtiti? Pe noptiera din stinga va asteapta un pahar de apa si doua pastile pentru dureri de cap. Intr-o ora aveti o intilnire cu doamna Brandon.
-          Alt ceva Monica?
-          Nimic,sa aveti o zi buna.
Durerea de cap era insuportabila,oare cit am baut noaptea trecuta,imi e teama sa ma gindesc ce le-am facut acelor doua femei,imi vin in cap nu mai secvente,rupturi de amintiri,si in aceste frinturi de memorie beata femeile nu se pling,doar cer mai mult.
mi-am baut repede pastilele care m-a asteptau pe marginea noptierei,mi-am facut un dus,si am plecat catre birou,azi am dormit prea mult.
am ajuns in biroul meu cu 15 minute mai devreme de intilnirea mea cu doamna Brandon,asa ca am profitat de moment sa beau o cafea pentru ami reveni dupa noapte nedormita.
-          Domnule Bass,a sosit doamna Brandon.
-          Spune sa intre.
Cind am auzi primadata de doamna Brandon mi-am imaginat ca voi avea de afacere cu o femei in jurul la 40 de ani imbracata intr-un costum clasic elegant. Insa ce sa-mi vada ochii,aveam in fata mea o doamna cu par negru aranjat de parca nu mai ce a coborit de pe o scena de cabaret ai anilor ’30. Era imbracata intr-o fusta creion neagra pina la genunchi care se mula perfect pe corpul ei bine lucrat,sus avea uncorset negru din atlas,la fel de mulat ca fi fusta,care ii scotea in evidenta sinii si talia subtire,avea o mica blana de vulpe care ii acoperea sumar umerii.
-          Domnule Bass.
-          Domna Brandon.
i-am aratat spre scaunul liber din fata biroului meu,si ea a luat loc.
-          Pot sa va propun ceva de baut?
-          O cafea va rog.
-          Jessica,ada-mi doua cafele.
-          Deci,doamna Brandon,care este propunerea cu care ati venit?
-          As vrea sa-mi deschid o mica afacere,si as vrea sa-mi vindeti subsolul hotelului dumneavoastra.
-          Ce anume vreti sa faceti acolo?
-          Pai as vrea sa organizez un club secret,pentru oamenii bogati.
-          Doamna Brandon,nu vind nimic dar as putea sa vi-l dau in chirie. Palace e locul meu preferat din New York si nu vreau sa-l impart cu cineva.
-          Sunte-ti dispus sa-mi pune-ti la dispozitie tot subsolul?
-          Da,nu mai ca unele incaperi trebuiesc renovate,nu mi-a venit niciodata ideea sa fac un club secret in subsolul hotelului meu.
-          Nu e o problema,oricum aveam de gind sa reamenajez acel loc sa fie mai potrivit pentru afacerea mea. Am putea,sa mergem acum la fata locului sa vad toate incaperile.
-          Desigur.
Nu intelegeam prea bine ce vrea sa deschida femeia aceasta in hotelul meu dar eram curios,si daca simte-am ca ceva nu e bine,puteam oricind sa o dau afara.
Dupa excursia facuta prin incaperile care o interesau,am inteles ca vrea sa deschida ceva de genul unui cabaret. Incercam sa aflu mai multe dar primeam un singur raspuns.
-          Voi fi incintata daca o sa-mi vizitati clubul.

duminică, 27 mai 2012

CAPITOLUL 1. O zi din viata unui afacerist de succes



Dimineata. Inceputul unei zile noi este ca si nastrea unui copil. Prima raza de soare este semnul unei noi vieti unui nou inceput. Nimic nu se poate compara cu cu rasaritul de soare deasupra New York-ului vazut de la ultimul etaj al apartamentului meu din Palas.
Sunetul telefonului ma oprit din contemplarea maretului soare.
-         Domnule  Bass in 15 minute aveti programata ora de sport.
-         Multumesc Monica.
-         Sa aveti o dimineata frumoasa domnule.
Este aproape 6 dimineata,ziua se anunta a fi buna,de mult nu am intilnit zorii. Imi iau repede tinuta obisnuita pentru sport si chem liftul.
Iesirea din hotel ma intilneste portarul care in fiecare dimineata imi uraeaza o zi buna.
Fuga de dimineata este antidotul pentru orice gind rau si este un stimulator excelent pentru realizarea scopurilor propuse,iar azi e o zi importanta pentru mine si compaia mea.
Vocea din casca imi rupe iar minutul de meditare.
-         Domnule Bass intr-o ora jumate aveti o sedinta cu consiliul Bass Industries.
-         Alt ceva Monica?
-         Nimic alt ceva domnule.
In treizeci minute,sunt gata imbracat in costum si cravat,nu ca sunt inebunit dupa asa fel de haine dar statutul cere,iar in acei putini ani de cind mi-am pus temelia imperiului meu,am vazut de nenumarate ori ca haina face omul.
Am urcat in limuzina mea negra care ma duce in fiecare dimineata la sediul companiei mele,imi place totul sa fie la timp si sa stie locul lui asa ca controlul este cunvitul cheie cu care deschid multe usi si orizonturi vaste.
Intrind in sala de conferinta,toti consilierii se ridica in piciare si ma saluta politicos,chiar daca sunt de doua ori mai tinar ca ei,acesti oameni ma respecta din cauza ca eu am reusit in timp record sa ridic un imperiu pe piata Americana,pe cind lor nu lea reusit acest lucru nici intr-un sfert de secol,oricum fara ei nu cred ca as fi reusit asa de repede,eu sunt creerul firmei mele iar ei sunt inima care ma opresc la timp si ma incurajeaja cind este momentul.
Dupa consiliu m-am dus in biroul meu,pentru arezolva niste mici treburi legate de acte.
-         Domnule Bass,in cinci minute va trebui sa primiti trei domnisoare care sunt candidatele la postul de secretara.
-         Monica credeam ca déjà ai rezolvat treaba aceasta?
-         Domnule le-am ales personal pe cele mai bune.
-         Monica eu nu fac casting aici.
-         Tu ai misiunea de ale intervieva si a spune verdictul,si fa-mi rost de o cafea
-         Bine domnule
-         Vreau ca in jumatate de ora sa am o secretara.
-         Am inteles.
Intr-un minut Monica a intrat cu cafeau. Monica a iesit,si planuiesc ca in urmatoarea jumatate de ora sa ma relaxes,savurind cafeaua din plin,m-am intors cu spatele la masa mea de birou pentru ca sa contemplez ultima mea achizitie,un tablou abstract a unui pictor tinar. Insa iar am auzit usa.
-         Monica credeam ca am explicat totul destul de clar.
-         Iubire, cine e Monica?
M-am intors din pozitia mea de mai inainte ca sa vad daca e chiar persoana la care ma gindeam.
-         Natalia?
-         Dar cine te asteptai sa fie dargule? Poate Angelina Jolei?
-         Oh,scuste-ma de sarcasmul tau prefacut.
Eram ambii constienti ca relatia noastra nu mai merge de ceva timp,i-am dat de nenumarate ori semen si indicii ca nu o mai vreau aproape dar o tinea mortis pe ai. M-as fi gindit ca ii trebuiau banii mei dar parintii ei erau destul de bogati,incat ii indeplineau orce capriciu inainte ca sa se gindeasca la el. Oricum am decis ca azi trebuia sa se termine totul.
-         Natalia am sa-ti spun ceva important.
-         Sunt numai ochi si urechi,iubitule.
-         Stii,m-am gindit mult in ultimul timp la relatia noastra si…
Nu am reusit sa-mi termin gindul cind m-am trezit cu ea pe mine incercind sa ma sarute.
-         Sunt de accord,nu-ti mai irosi cuvintele hai sa trecem la fapte.
Am data-o jos incet de pe mine,incercind sa o indepartez putin,dupa care mi-am reluat gindul.
-         Deci,esti deacord sa ne despartim?
-         Dar…
In ochii ei se citea uimire.
-         Ce?! Christian Bass,inca nu s-a nascut barbatul care sa-mi deie papucii,eu sunt cea care ii lasa.
-         Pai nici eu nu sunt cel care asteapta sa fie parasit,dar nu e vorba de o competitie,motivul e ca nu m-ai merge,prezenta ta ma irita,nu mai am puteri sa am ceva in comun cu tine.
Nu am reusit sa termin bine fraza,ca Natalia trintise usa dupa ea.
Glasul de la telefon ma adus la realitate din revelatia mea ca sunt din nou burlac.
-         Domnule Bass,cind va pot prezenta noua secretara.
-         Monica,azi nu am timp pentru asta,doar fai cunostinta cu obligatiunile ei si aratai locul de munca. Eu plec chiama-mi limuzina.
-         Bine domnule.
-         Mai am planificat pe azi ceva?
-         Da,la 14:30 trebuie sa fi-ti pe santierul de la noua fabrica,iar la 18:00 v-ati planificat sa faceti o vizita familiei dumneavoastra.
-         Atit?
-         Da,domnule,limuzina va asteapta in fata usii.
Dupa ce am rezolvat,treburile de pe santier,m-am indreptat spre casa familiei mele,dar nu inainte sa iau un buchet de trandafiri albi pentru mama.
Portarul mi-a deschis usa.
-         Buna seara domnule Bass.   
-         Buna George.
Am chemat liftul si m-am ridicat pina la ultimul etaj al penthouse-lui. Am intrat in salon,nu am vazut pe nimeni,m-am intors instinctiv si am vazut-o pe mama mea preparand doua ceaiuri la bucatarie.
-         Christian darga,sunt asa de bucuroasa sa te vad,nu ne-am mai vazut de doua saptamini.
-         Serviciu. Astea sunt pentru tine in semn de scuza.
-         Oh,sunt adorabile,stii cum sa ma indupleci. Merg sa-l anunt pe tatal tau ca ai venit,ramii la cina?
-         Sigur ca ramine.
De odata glasul de cristal al surorii mele a invadat incaperea.
-         Chuk,sunt asa de bucuroasa sa te vad.
-         Alexandra,te-am rugat sa nu-l mai numesti as ape fratele tau,eu i-am dat un nume fii buna si adreseazate la el asa cum trebuie.
-         In primul rind pe el nu-l deranjeaza,si in aldoilea rind el tot nu imi spune pe nume,imi spune Sindy.
Mama si-a dat ochii peste cap si s-a dus in bucatarie. 
________________________________________________________

astept cu nerabdare commurile voastre,parerea voastra conteaza foarte mult pentru mine. Pupicei

joi, 19 aprilie 2012

PROLOG

Ah,inca o zi de nastere. Cu fiecare an detest tot mai mult aceasta zi. Nu sunt una din persoanele pesimiste,care nu le place nici o data nimic si sunt mereu cu mutrele inacrite,dar de cind nu mai locuiesc cu familia mea,nu am mai avut nici o data o zi de nastere in adevaratul sens al cuvintului.
Ma numesc Annabella Rhodes si azi implinesc 22 de ani. Sunt ultimul an la facultate si…si iarasi prietena mea a dat buzna in camera mea.
Avea in fata un tort gigantic,iar in spate citeva colege mai apropiate de la facultate.
Nici nu ma asteptam,la asa un cadou,dar prietena mea era fana surprizelor.
Am suflat luminarile de pe tort,dar oricum nu eram pina la capat fericita,as vrea sa impartasesc magia acestei zile cu toata familia mea. Fetele si-au facut vint sa ma imbratiseze,imi spuneau cele mai calde cuvinte de felicitare. Dar imi lipsea cineva,cineva care doi ani la rind m-a mintit si ma inselat si plus la toate a avut tupeul sa ma paraseasca  in ajunul zilei mele de nastere.
 Erik, acest nume a fost,picatura de venin care a implut paharul tristetii in aceasta zi. Lacrimile au inceput sa curga,invadindumi obrajii ca o lava cara nu mai ce a scapat din craterul unui vulcan,de mult adormit. Simteam cum aceasta substanta sarata imi arde pielea fetii si o lasa sa singereze.
Samantha mi-a observat tristetea si a inteles care e cauza. Nu mi-a cerut detalii. Mi-a spus doar sa nu fii trista si sa ma veselesc cu fetele pina ea se intoarce.
Oh,Samantha prietena care imi readuce mereu zimbetul pe buze,oare ce pune la cale de data aceasta. Cit timp Samantha a lipsit,fetele mi-au ridicat moralul,micul nostru apartament din Brooklyn a fost inundat de muzica,risete si voie buna. Pot sa spun ca in sfirsit am avut o zi de nastere normala dupa cinci ani. Cind distractia era in toi Samanta a intrat val virtej in apartament,a facut o mica adunare cu fetele,dupa care ele au plecat.
Mi-a pus in fata o cutie mare  neagra legata cu o funda rosie si m-a indemnat sa o deschid,sub acel capac se ascundea o rochie minunata. Mi-a inminat o masca din dantela neagra si o invitatie. Nu era o simpla invitatie la o petrecere,era o invitatie intr-un club privat la bal.